- declasá
- vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declaséz, 3 sg. şi pl. declaseázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
declasá
Look at other dictionaries:
declasa — DECLASÁ, declasez, vb. I. refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DECLASÁ vb. v. decădea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime declasá … Dicționar Român
declasare — DECLASÁRE, declasări, s.f. Acţiunea de a se declasa şi rezultatul ei. – v. declasa. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECLASÁRE s. v. decădere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime declasáre s. f. (sil. cla ) → clasare… … Dicționar Român
decădea — DECĂDEÁ, decád, vb. II. intranz. 1. A ajunge într o stare mai rea, a fi în declin; a regresa. ♦ A ajunge într o stare morală degradantă, a se degrada moraliceşte; a se declasa, a se deprava. 2. (În expr.) A decădea din drepturi = a pierde un… … Dicționar Român
clasă — CLÁSĂ, clase, s.f. 1. Grup (mare) de obiecte, de elemente, de fiinţe, de fenomene care au însuşiri comune. 2. (De obicei cu determinarea socială ) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice şi sociologice. ♢ loc. adj. De clasă … Dicționar Român
corupe — CORÚPE, corup, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a (se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, un sentiment etc. să şi piardă integritatea, puritatea etc.; a… … Dicționar Român
degenera — DEGENERÁ, degenerez, vb. I. intranz. 1. A pierde total sau parţial unele însuşiri morfologice sau funcţionale (caracteristice genului sau speciei), în urma acţiunii unor factori de mediu sau ereditari. 2. fig. A se schimba, a se preface în ceva… … Dicționar Român
degrada — DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. tranz. A înjosi. 2. tranz. (mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. refl. A ajunge într o stare de decădere. 4. refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se… … Dicționar Român
perverti — PERVERTÍ, pervertesc, vb. IV. tranz. şi refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica, ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcţia normală a unui organ. – Din fr. pervertir. Trimis de … Dicționar Român
seduce — SEDÚCE, sedúc, vb. III. tranz. 1. A incita, a captiva, a subjuga, a cuceri prin farmecul vorbelor, prin purtare etc. 2. (Despre bărbaţi) A abuza de buna credinţă a unei femei, ademenind o şi determinând o să întreţină relaţii sexuale, cu… … Dicționar Român
vicia — VICIÁ, viciez, vb. I. tranz. 1. A strica, a altera puritatea aerului. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) corupe, a (se) deprava. 2. (jur.) A face ca un act, o clauză etc. să fie nule, defectuoase. [pr.: ci a] – Din fr. vicier. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
